Diana Cosmin
Japonia - Meniu cultural de fine traveling
Diana Cosmin te invită într-o Japonie tăcută și atentă, unde ordinea și rigoarea se transformă în frumusețe, iar respectul devine limbaj universal.
O altfel de coloană vertebrală
De câțiva ani încoace, citesc mult, intens, gurmand despre Japonia. Cultura lor a reprezentat mereu una dintre pasiunile mele, dar pe măsură ce am început să mă maturizez și să simplific straturile pe alocuri prea complicate ale vieții mele, m-am simțit tot mai tare atrasă de modul lor de viață. Japonia nu e perfectă. Niciun loc nu e perfect. Peste tot există restaurante bune și proaste, orașe curate și mai puțin curate, oameni riguroși sau haotici.
Diferența este că, aproape instinctiv, în subconștientul fiecărui japonez există niște principii clare, care înfrâng spiritul individual: ordinea, rigoarea, disciplina.
Motivul pentru care minimalismul japonez s-a extins atât de tare și în restul lumii este nespus de logic: dacă japonezii au avut nevoie de reguli și mecanisme de eficiență care să le simplifice existența într-o țară aglomerată, complicată și ierarhizată, și noi, restul lumii, avem tot mai mare nevoie de stâlpi care să ne susțină viețile complicate. Să ne salveze timp, să ne ofere liniște și să ne facă trăitul puțin mai simplu.
Frumusețea gesturilor mărunte
Și, chiar dacă oamenii vorbesc adesea despre japonezi ca despre niște roboței lipsiți de emoție, în cele două călătorii în Japonia mi s-a dovedit fix contrariul, printr-un element trecut cu vederea în lumea noastră: politețea.
Politețea creează confort părților și face totul să fie mai simplu. E fascinant să vezi, la plecarea telecabinei din stație, cum cei doi angajați care îmbarcă oamenii fac sincron o plecăciune, cu un zâmbet larg. Sau când personalul de serviciu se dă jos din trenul de mare viteză shinkansen înainte de urcarea pasagerilor, iar bărbatul iese primul și face o plecăciune în fața angajatelor, care la rândul lor se apleacă.
Controlorul de tren intră în compartiment, face o plecăciune prin care salută pasagerii și apoi anunță că va controla biletele. Când părăsește compartimentul, își marchează plecarea tot printr-o plecăciune discretă. Impiegatul de mișcare salută cu o plecăciune venirea shinkansenului în gară și îl petrece cu privirea și cu o scurtă înclinare a capului.
E o formă de respect pentru ceea ce faci și pentru tot ceea ce te înconjoară, ca și cum absolut orice gest ar fi investit cu greutate și atenție. De la felul în care se oferă o carte de vizită, ținând-o delicat cu ambele mâini, ca pe ceva prețios, și până la așezarea restului în palma clientului sau plasarea matematică a unor mere într-o sacoșă de la supermarket. După câteva zile în care ești martor la câteva sute de astfel de momente, capeți la rândul tău reflexul de a le mulțumi oamenilor pentru ajutor sau pentru serviciile lor printr-o înclinare a capului, cu palmele împreunate. E multă liniște, respect și verticalitate în acest gest.
În Marea Grădină Kenroku-en am văzut câțiva angajați toaletând mușchiul care acoperea pietrele cu mănuși și ustensile de finețea pensetelor. Era atâta grijă și respect în gesturile lor încât nu puteai decât să simți nevoia să… te înclini.
Dincolo de cutumele de politețe, adânc înrădăcinate în societatea niponă, această reverențiozitate față de tot și toate vine și din străvechea tradiție shintoistă, în care natura și chiar și obiectele banale sunt considerate ca fiind înzestrate cu „kami”, adică având o valoare intrinsecă pe care se cuvine s-o prețuim.
Nimic și nimeni nu este „prea mic sau neimportant” ca să merite respectul nostru.
Patru artiști japonezi de urmărit
CHIHARU SHIOTA
(Sursă foto: https://www.chiharu-shiota.com)
Un exemplu perfect de artă contemporană care te face să simți ceva visceral: oricât de avangardiste și stranii ar părea instalațiile din kilometri de fire roșii suprapuse și încâlcite, Chiharu Shiota le folosește pentru a vorbi despre emoții și teme universale: viață și moarte, amintiri, relații interumane și fragilitatea existenței.
Chiharu lucrează mult cu propriile emoții, frici și amintiri, iar toată activitatea ei este influențată de asta. De exemplu, instalația cu pianul este inspirată de un episod trăit la vârsta de 9 ani, când casa vecinilor a ars, iar a doua zi a văzut un pian carbonizat scos în fața casei, imagine care a urmărit-o pentru totdeauna.
YAYOI KUSAMA
Unul dintre cele mai cunoscute personaje din arta contemporană, Yayoi Kusama a avut și numeroase colaborări cu branduri internaționale de modă, cărora le-a împrumutat iconicele sale buline colorate.
Instalațiile ei sub forma unor camere cu oglinzi infinite sunt o metaforă pentru experiența psihologică a eului infinit.
(Sursă foto: www.icamiami.org)
TAKASHI MURAKAMI
(Sursă foto: www.thebroad.org)
La fel de renumit în cultura pop precum Kusama, Murakami a reușit să combine marea artă cu arta de masă (anime, manga) și să transforme culoarea într-o semnătură absolută a stilului său.
Dincolo de bucuria copilărească pe care o transmit unele dintre creațiile sale, comentariul social și identitar este omniprezent, dovedind încă o dată că arta contemporană este un univers format din straturi suprapuse, unele ascunse privirii.
YOSHITOMO NARA
Personaje care seamănă cu cele de desen animat, dar încărcate cu o emoție și o greutate a sinelui care le duc într-o zonă a maturității.
Combinând inocența unor personaje copilărești cu gravitatea emoțiilor de adult, Nara se joacă cu subconștientul nostru, făcându-ne să conștientizăm poverile pe care le purtăm adesea sub zâmbetele de zi cu zi.
(Sursă foto: www.facebook.com)
Acest articol a făcut parte din seria editorială „Go Far. Come Closer”, publicată zilnic între 22 septembrie și 31 decembrie 2025. Timp de 101 zile, am scris zi de zi despre 14 destinații, explorate prin povești, itinerarii, artă, gastronomie, cărți și reflecții: Thailanda · Islanda · Japonia · Coreea de Sud · Egipt · New York · Madeira · Peru · China · Veni Vidi Vini · Republica Dominicană · Bali · Argentina · Vietnam.
Seria a fost gândită ca un jurnal de călătorie extins, în care fiecare săptămână a devenit un dosar în sine. Textele au fost semnate de cinci voci diferite (Alina Deak, Diana Cosmin, Oana Vasiliu, Liv Tane și Andreea Ionescu), la care s-au adăugat, în anumite ediții, invitați speciali, toți uniți de același fir: „atunci când pleci departe, te întorci mai aproape de ceea ce contează”.
Resurse de la Free Spirit Travel
Dacă ești pregătit să descoperi mai multe, aruncă un ochi peste itinerariile pe care le-am pregătit în Japonia.
Poate te inspiră pentru următoarea ta călătorie.
Îti dorești mai mult?
Din Free Spirit Travel, face parte și Japan by Myself, singura echipă de consultanți de travel din România dedicați exclusiv călătoriilor personalizate în Japonia. Oferim experiențe create special pentru fiecare client. Suntem vorbitori de japoneză, iubim cultura japoneză și am călătorit frecvent în această țară. Scopul nostru este să vă oferim o călătorie autentică, fără griji, cu suport complet înainte și pe parcursul aventurii voastre.
Despre autoare
Diana Cosmin este jurnalist de lifestyle cu peste 20 de ani de experiență în presa scrisă, specializată pe cultură, artă și tot ce e „fine”. Nu întâmplător scrie pe platforma personală Fine Society, un spațiu al poveștilor „despre tot ce-i fin și fain”. Împărtășește constant, pe conturile de social media, tot ce e bun și frumos în spațiul cultural românesc și internațional, iar recomandările ei din zona artistică sunt un reper pentru orice consumator de cultură.
Japonia, capitol cu capitol
Articolele din Dosarul Japonia spun povestea destinației prin experiențe trăite, idei de drum și repere culturale.
Abonează-te la newsletter
Este pentru cei care-și construiesc vacanțele, nu le iau de pe raft. Un email sâmbăta dimineața. Patru rubrici lunare, scrise de Alina Deak, Alexandru Voinescu și consultanții Free Spirit Travel. Fără oferte, fără zgomot, fără emailuri care să îți umple inboxul.