FS shake 750x600px 825x660

 

 

POVESTEA NOASTRĂ CU MULT FREE SPIRIT 🙂

 

| Introducere cu o mătușă care dă dor de ducă

Tom Sawyer e păzit la fiecare pas și pagină de vigilenta tușă Polly, Spiderman găsește mereu alinare la mătușa May, iar Oana s-a hrănit toată copilăria cu povestirile mătușii ei călătoare. Știi, în viață e uneori întocmai ca în cărți și filme: există o mătușă care îți dă aripi.

“Eram fascinată de poveștile ei din călătorii. Unchiul meu lucra în diplomație și ea mergea cu el peste tot. Apoi, îmi povestea cum e prin lume. Când îmi povestea de Egipt, de Ghana, visam să ajung acolo într-o zi. De fapt, e mai mult decât “visam.” De fapt, mă hotăram să fiu călătoare ca mătușa mea. Când o să mă fac mare!”

Și Oana s-a făcut mare. Suficient de mare încât să aibă voie în baruri :-). Acolo a întâlnit-o într-o zi pe Alina. Erau studente. Una făcea Turism, cealaltă Filologie și cursuri de ghid, dar amândouă voiau “să facă ceva”. Voiau o “companie de călătorie.” Acolo au vorbit pentru prima dată despre “agenția lor”. Era și Cătă în conversație (așa cum, de altfel, a rămas și în ziua de azi), iar planul inițial al agenției încă nenăscute era foarte clar: să aducă turiști străini în România. Că România e faină de tot și merită călătorită.

Cătă vorbește japoneză și erau convinși că asta e un avantaj zdrobitor pe piață. Aveau cumva sentimentul că în România vin destui japonezi și că, evident, orice japonez care vine în România îi va alege pe ei, iar Cătă o să spună “Youkoso, hajimemashite!” de dimineața până seara. Doar că Japonia e departe și japonezii se urnesc destul de greu spre România. Dar asta aveau să afle ceva mai târziu, deocamdată nici nume de agenție n-aveau. Doar multe, foarte multe planuri.

Aveau, totuși, ceva esențial: hotărârea de a porni la drum! De a începe călătoria.

 

| Pare ca-n citatele motivaționale de pe FB, dar uneori chiar așa e: te uiți în oglindă și se face lumină

Planurile din barul de la Deva au continuat cu planurile din garsonierele de la București. Într-o seară de iarnă, o seară de-aia cu nămeți prin care înoți, Alina a bătut la Oana la ușă: “Gata, hai să o facem.” Un gest destul de curajos, ar zice acum, când se gândește că nici ea nu știa prea multe despre aventura în care se aruncau cu capul înainte. Alina avea la activ doar câteva grupuri de japonezi conduse prin București și o încercare nereușită să scoată niște broșuri despre România în japoneză, împreună cu o prietenă dragă, care i-a insuflat pasiunea pentru turism. Dar de aici până la antreprenoriatul în turism se căsca o gaură de necunoaștere pe care nu puteau s-o umple decât cu multă curiozitate și un strop de inconștiență, plus naivitatea care, măcar de data asta, s-a dovedit de ajutor.

Alina și-a vândut rockoteca pe care o avea cu Cătă la Deva, Oana a făcut și ea rost de tot atâția bani. Hârtii, Registrul Comerțului și – aici e-aici – nume de agenție. Aveau liste cu posibile nume cum au viitorii părinți liste cu nume pentru copilul pe care abia îl așteaptă să se nască. Nimic nu părea îndeajuns de bun.

Până în dimineața în care Oana s-a dus la sală, s-a uitat într-o oglindă și a citit, în sfârșit, ce scria pe tricoul ei de sport: “Free Spirit”. Și-un vultur care îi făcea cu ochiul așa, revelator.

“Asta e! Ăsta e numele”. Și ăsta chiar e numele!

Companiei i-au zis “Enki”, zeul înțelepciunii sumeriene. Și al bunătății. “Că noi chiar vrem să facem bine!”

A fost o întâlnire importantă în călătoria lor. Serios, nu e de ici, de colo să îți iasă în drum înțelepciunea și bunătatea și tu să recunoști ce vezi și știi să prețuiești ce ai întâlnit. Așa a apărut locomotiva.

 

| La început, când totul e posibil și, totuși, nimic nu se leagă destul repede

În martie 2008, totul prinsese viață. Agenția exista, compania exista, închiriaseră și sediu – pe Calea Victoriei, la 208, ca să se vadă și pe cărțile de vizită că e afacere serioasă, și-a început căutarea de clienți.

Japonezii nu erau ce promiteau să fie în barul de la Deva: veneau puțini și veneau rar.

Așadar, trebuia găsită altă cale. Când nu se ciorovăiau pe formula perfectă de răspuns la singurul telefon din firmă – “Bună ziua, Free Spirit” sau “Free Spirit, bună ziua” ?- își puneau ofertele pe toate site-urile.

Primii clienți au venit gașca de prieteni. Prima a fost Tamara, care a și intrat în echipă mai târziu. Apoi, Oana și-a tăiat sieși o factură pentru o vacanță Free Spirit. Era exclus să plece în vacanță cu altă agenție. Și tot prin prieteni au reușit să intre în prima corporație și să arate ce pot să facă.

Erau mai mult decât “agenția de turism”, erau la dispoziția clienților neîntrerupt. Din începători, deveneau inovatori în business: au fost pionieri ai asistenței 24/24. Oameni care își făceau vacanțele le aduceau cadouri din concedii, apoi îi recomandau și altora.

Criza economică i-a prins fix la început, dar pe ei, în loc să-i sperie, îi ajuta, pentru că erau destul de mici cât să nu-i afecteze și destul de mari cât să conteze ca opțiune pe piață. Clienții începuseră să apară, iar asta i-a făcut imuni la haosul din jur.

Când pornești într-o călătorie atât de spectaculoasă, iar tornada se transformă într-o furtună oarecare când ajunge la tine, pesemne că ești cu adevărat pe drumul cel bun. Și mai pui un vagon după locomotivă.

 

| Ce e Free Spirit?

Free Spirit e, de fapt, o gașcă faină. Sigur că au fost momente în care îi mai lăsau curelele. Când obosea câte unul și i se părea că nu mai ar rost atâta efort, atâta muncă…

“În primul an, n-am avut salarii. Făceam niște bani, dar ne plăteam chiria, utilitățile și taxiurile de noaptea târziu, când plecam de la birou.” – povestesc ei acum râzând.

Apoi au aruncat un zar bun: vacanțele exotice. Au cunoscut un român care se stabilise în Republica Dominicană. Înțelegerea a fost simplă și eficientă: ei trimiteau turiști acolo, el avea grijă să nu le lipsească nimic. Vacanțele exotice sunt și azi inima afacerii.

Și, într-o zi, au pornit Transilvania Train. Orice “free spirit” ai întreba, acesta este proiectul pe care îl iubește cel mai mult.

“Am ajuns, în sfârșit, la visul inițial. Că noi asta vorbeam în bar la Deva, să le arătăm străinilor ce faină e România.”, zâmbește Oana.

Toți zâmbesc și nimeni n-o contrazice.

Zâmbesc și se uită la drumul parcurs până aici, la drumul din față. Acum știu: pe oriunde vor mai ajunge în călătoria lor, cu Transilvania Train vor da mereu o fugă până acasă.

 

 

FREE SPIRIT – ECHIPA

 

 

Oana

 

Fericirea e simplă și ieftină. Probabil că primul, cel mai simplu și mai mare secret al fericirii este să faci, când te faci mare, exact ce ziceai când erai mic.

“Avem o mătușă care călătorea mult. Soțul ei lucra în amabasade și mergeau împreună pe te miri unde prin lume. Și, de câte ori venea, îmi povestea cum e pe unde a fost. Avea un dar fantastic să mă ducă și pe mine cu gândul acolo de unde ea tocmai a venit. Când îmi povestea de piețele din Cairo, eram în piețele din Cairo. Asta am vrut să mă fac și eu: călătoare!”

Agenția de turism era cea mai logică alegere pentru un asemenea vis. Dar, până să poată să facă ea însăși ce visa, a fost mai întâi ca mătușa ei pentru alți oameni. De fapt, mai degrabă o “mătușă upgrade”, pentru că îi ducea pe oameni în locurile în care visau să ajungă de-adevăratelea, nu doar cu povești.

“Țin minte că, atunci când am început să facem pachetele pentru Exotic, mai întâi ne bucuram că mai avem un contract, apoi ne întrebam când o să ne permitem și noi vreodată să mergem acolo unde îi trimiteam pe turiști.”

Pe primul client care a cumpărat un pachet exotic îl cheamă Lucian. Știe exact unde era când a sunat-o și cât de tare îi tremura vocea în gând de emoții. Lucian a fost mulțumit și a tot cumpărat de-atunci vacanțe Free Spirit. Între timp, s-a însurat, are doi copii – gemeni… Oana știe tot despre el.

 

Dar…

Acum 13 ani, Free Spirit era discuția din bar cu Alina despre “hai să facem ceva”, hai să facem agenție de turism. Să aducem străini în România, să le arătăm ce fain e la noi și ce faini suntem noi.

Acum 13 ani, Free Spirit era “scrisul de pe tricoul de mers la sală”, nopți nesfârșite de planuri și socoteli, zile întregi de publicat ofertele online, oriunde, numai să afle lumea că există. A, și orele (tot lungi) de așteptat să sune telefonul și să nu fie din greșeală, ci din dorința cuiva de a le da vacanța pe mână.

Acum, după 13 ani, Oana e categoric o călătoare profesionistă precum mătușa ei. Iar cea mai valoroasă dintre izbânzi este că face exact ce visau să facă atunci când au plănuit agenția în baruri și garsoniere cu chirie: aduc străini în România, să vadă ce fain e la noi. Îi urcă în Transilvania Train și se minunează împreună vreme de 600 de kilometri și zeci de experiențe memorabile.

 

Oana Pricop Free Spirit Travel

 Oana Pricop Free Spirit websize 91

 

 

Alina

“Free Spirit Travel Hub deschide a 100 locație în lume. Alina Deak și Oana Pricop sunt două antreprenoare din România care au avut idea revoluționară să transforme o simplă agenție de turism într-un spațiu neconvențional de educație de travel. Richard Branson a investit în această idee și este partener alături de cele două antreprenoare. Jumătate din profitul anual al companiei este direcționat pentru educația copiilor cu potențial, orfani sau din familii fără posibilități.” Nu e fake news, e doar ce visează Alina că s-ar putea spune peste încă 13 ani, dacă CNN ar face un documentar despre Free Spirit.

Treaba cu Alina e că, dacă începe să viseze, șansele să se transforme în realitate sunt mai mari decât ai crede. În fond, așa a fost și cu povestea Free Spirit, care a plecat tot dintr-un vis. N-a fost mereu un drum simplu, dar a fost plin de curiozitate și deschidere.

“Citeam, ascultam și experimentam. Dar după trei ani în care singura prioritate era Free Spirit, îmi amintesc o zi în care am ieșit din birou la 6 după-amiaza. Ora asta era complet neobișnuită pentru mine, de obicei cel mai devreme ieșeam undeva în jur de ora 21. Iar de data asta, eram complet bulversată: afară era încă lumină, iar eu nu știam încotro să merg. Ce trebuie să fac la ora aceea, ce fac oamenii care termină atât de repede serviciul?”

Atunci și-am dat seama că trebuie să schimbe ceva, așa că și-a rearanjat relația cu Free Spirit. Oricât de mult ar iubi “copilul” ăsta, nu încurajează munca după ora 18:00 decât atunci când e absolută nevoie și chiar nu se poate altfel.

Doar că timpul pe care l-a câștigat în felul ăsta îl folosește tot pentru pasiunea vieții. A călătorit în ăștia 13 ani în peste 40 de destinații, cu rucsacul în spate sau cu grupuri selecte, a stat în case de oameni obișnuiți, dar și în hoteluri de lux. Din toate experiențele astea, a învățat ceva foarte important, lucrul pe care încearcă să îl transmită mai departe călătorilor Free Spirit: Discover the planet, rediscover yourself.

 

Alina Deak Free Spirit Travel

 

Cata Luca Free Spirit websize 187 

 

 

Cătă

 

Cătă știe japoneză, a avut rockotecă la Deva cu Alina și e free spirit de când se punea Free Spirit la cale.

La început de tot, pe vremea când toată lumea plănuia, visa și se entuziasma, el era marele as din mânecă, pentru că știe japoneză. Câți oameni știu japoneză, în afara de japonezi? Puțini, pe cuvânt, nici nu trebuie să-i numeri. În “agenția din planuri”, Cătă urma să fie un fel de “șeful diviziei de turiști japonezi”.

Când vorbeau despre asta, lucrurile erau extrem de clare și de profitabile. Din vreo 130 de milioane de japonezi câți sunt la ei în țară, precis câteva mii (ok, măcar câteva sute) vor să viziteze România. Și-atunci Cătă îi va lua de la Otopeni pe limba lor, le va arăta ce frumos e la noi și îi va face să își dorească să se tot întoarcă.

Doar că în viața adevărată s-a dovedit că turistul japonez chiar face mii de poze, dar foarte, foarte rar pe la noi: un grup, două, o dată la șase luni. Drept urmare, din fantasma cu “divizia de turism cu japonezi” au rămas doar drumurile la aeroport pentru orice turist, numai client să fie.

Avea să treacă astfel un an și ceva. În 2009, au primit de la un client un newsletter care le-a dat o idee: pachete concert+cazare la Amsterdam. Lui Cătă, fost proprietar de rockotecă și mare iubitor de muzică, ideea i s-a părut formidabilă. S-a apucat să cerceteze piața, a văzut că sunt puțini jucători în zona asta, că e o nișă interesantă și, încurajat de Alina, s-a reorientat.

Mai întâi, a fost revânzător, a vândut pachetele partenerilor. Când a învățat suficient de mult, a început să facă el pachete Free Spirit. Succesul a fost instantaneu. Nimeni nu s-a așteptat să meargă lucrurile atât de bine din prima. Și merg și azi, în a optulea an de când Cătă se ocupă de trimis oameni la concerte oriunde cântă artiștii lor preferați.

Normal că merge și el la concerte. Cel mai tare a fost la Coldplay. “Nu sunt fan Coldplay, dar recomand oricui experiența. Am fost o dată la Praga, în 2009, și o dată la Amsterdam, acum un an sau doi. Wow, show!

Nu ratează nimic din ce îi place – iar lui îi place rockul. Plus că, la un moment dat, a muncit 9 luni din Filipine. Nouă luni. Din Filipine!

 

Cata Luca Free Spirit Travel

 Cata Luca Free Spirit websize 187

 

ECHIPA

Pe lângă Oana, Alina și Cătă, timpul și pasiunea i-a adunat pe ceilalți. Primii au fost tot dintre prieteni, unii dintre ei veniți tot de-acolo de unde a început povestea, din Deva.

 

 

Lore, șefa de la Financiar, este (desigur) din Deva, de pe strada Tamarei. Înainte de Free Spirit, lucrase 8 ani într-o companie de construcții și exact când simțea că etapa aceea a ajuns la final a sunat-o Tamara să îi spună că e nevoie de ea aici.

De când e la Free Spirit, se mai întâmplă ceva extraordinar în viața ei: călătorește. Măcar o dată pe an iese din țară. Nu făcuse asta niciodată în viața ei de dinainte de agenție. Dar la fel de bine se simte și când nu pleacă nicăieri.

“De ziua mea anul ăsta, mi-am găsit ușa de la intrarea în casă plină de post-it-uri și baloane. Am ajuns la birou și aveam un fel de potecă din pași – tot din post-it-uri. La fel și biroul, plin cu post-it-uri și cu flori, Pe fiecare post-it scria ceva.. (Râde) E drept că pe unul dintre ele Vio scrisese să plătesc o factură…” Ea e vagonul care are grijă de resurse.

 

Loredana Puscas

 

Loredana Puscas Free Spirit websize 120 

 

 

Doamna Doina e o apariție. A venit “cu interviu” (!!!), e sales manager și adoră să facă asta. “Un sales manager vinde, vinde tot ce prinde. Îmi place să vând!” Apoi, turiștii se întorc din vacanțe și simt nevoia să îi povestească ei cât de mult le-a plăcut pe unde au fost. Și asta îi place. Cum să nu îți placă să muncești când în job description ai bucuriile oamenilor?

Dacă ar fi să aleagă un singur cuvânt care să descrie locul, ar fi “magic”. Dar tot ei i se pare că poate n-ar fi prea clar. Și apoi vine cu două: “Free Spirit e chiar free spirit. Și zuzi.” Ea e vagonul cel mai cumpătat.

 

Doina Barbu Free Spirit

 

Doina Barbu Free Spirit websize 66 

 

 

La Alexandru în fișa postului scrie că e “senior tourism consultant”, dar el zice că e agent de turism. La 4, 5 ani umbla cu atlasul în brațe. “Asta mi-a plăcut mereu, asta mi-am dorit mereu. Am început să învăț capitale, țări. Tata a început să mă ia pe munte de la trei ani, dar eu călătoream mult mai mult în mintea mea.”

Prima oară a ieșit din țară la 11 ani, în Grecia. La 12 ajungea în Turcia, iar la 13 mergea la Paris și Amsterdam. “Am avut noroc cu mătușă-mea, care călătorea mult și m-a luat cu ea”. Am mai zis, în viața fiecăruia e câte o mătușă memorabilă și, pe cale de consecință, preferată.

Apoi, a crescut, a început și călătoriile de-adevăratelea. Ale lui și ale clienților. Dintre ale lui, amuzant (și amuzat) e când povestește cum e când alegi destinația cu ochii închiși și cu degetul pus pe hartă la nimereală. A nimerit la Zlatna!

Tocmai a făcut 800 de kilometri cu bicicleta: trei săptămâni prin Bosnia și Muntenegru. “A fost cel mai tare din tot ce am făcut până acum!” A dormit vreo 17 nopți în te miri ce hoteluri, vreo două în cort și alte două sub cerul liber. Era prea cald, prea frumos afară și era păcat să întindă cortul. Free Spirit scrie și pe el! El e vagonul fără limite.

 

Alexandru Voinescu Free Spirit Travel

 

Alexandru Voinescu Free Spirit websize 5 

 

 

Când era în liceu, la Galați, o voluntară din America a pus-o pe Anca să-și scrie singură într-o scrisoare unde se vede peste 10 ani. În turism – a scris ea. Iar după 10 ani, când americanca i-a trimis scrisoarea, Anca era la Free Spirit. A intrat în echipă fix în ziua în care agenția împlinea 3 ani. Era studentă la master și n-avea niciun pic de experiență, dar se pricepea cel mai bine să viseze la palmieri și plaje întinse, așa că n-a stat prea mult pe gânduri când i s-a propus să vândă Republica Dominicană și Mexic.

Face echipă bună cu Cătălin – împreună au vândut pentru prima oară Jamaica și au găsit cele mai avantajoase variante pentru Mauritius. N-am ajuns acolo, încă, dar hei! Mai are de scris o scrisoare pentru următorii 10 ani și știe exact ce o să pună pe ea.

În șapte ani, a făcut pauze de doi copii, și-a organizat singură nunta și botezurile și s-a prins că asta-i place cel mai mult: să organizeze. Așa că nu s-a mai mirat nimeni când Anca a făcut ce-a făcut și a ajuns azi manager pe grupuri, pe care acum le gestionează oficial. Asta îi satisface nevoia de rânduială, iar satisfacția aia de la final a oamenilor mulțumiți îi dă toată energia de care are nevoie ca să meargă mai departe. Cine știe unde ajunge peste încă 10 ani… Ea e vagonul cu detalii.

 

Anca Stamate Free Spirit Travel

 

Anca Raducan Free Spirit websize 107 

 

 

 

Free Spirit e povestea unei călătorii care a început cu drumurile prin lume ale unei mătuși. Imaginează-ți o gașcă de tineri care visau să cutreiere lumea și au găsit o cale ferată fără sfârșit pe care au așezat vagon după vagon. În 12 ani, l-au transformat în Free Spirit Express. Călătoria continuă!