Alexandru Voinescu
Egipt - Povestea destinației
Alexandru Voinescu ne invită în Egipt printr-o poveste despre așteptări răsturnate, descoperind o țară mult mai complexă și mai vie decât imaginea fixă din imaginarul colectiv.
Printre nori, printre nori, printre nori
Avionul aproape gol părăsește spațiul aerian al Bătrânului Continent și înaintează neabătut spre sud, către tărâmurile aspre ale nesfârșitului deșert. Norii groși se evaporă treptat, lăsând lumina incandescentă specifică sudului să invadeze fiecare colțișor al avionului. În aer, când pătrunzi într-o altă lume, se schimbă doar lumina, nimic altceva.
GPS-ul ne spune că suntem deja deasupra Egiptului, dar „în teren” pare că un uriaș tsunami a invadat țara prin imensa Deltă a Nilului și a transformat-o într-o întindere a apelor. Altfel, cum să fii deasupra uscatului și să vezi doar apă cât cuprinde?
Treptat, când ochii s-au mai obișnuit cu lumina, contururile Africii au început timid să prindă formă, de parcă abia acum se căzneau să iasă din apa mării și să deseneze în premieră harta lumii. Acea pată verde din nordul Egiptului este în realitate plămânul țării, Delta Nilului, fără de care practic țara s-ar reduce la o întindere inertă și aridă, lipsită de viață și de cultura care a înflorit aici acum câteva milenii. Din avion, te lovesc verdele atât de aprins încât culoarea lui răzbate neestompată la peste 10.000 de metri altitudine și micile mușuroaie aruncate parcă din spațiu care reprezintă zeci, poate sute de așezări formate în această câmpie roditoare.
Coborârea spre Sharm el Sheikh, stațiunea de renume mondial spre care ne îndreptam, decurge altfel decât mi-am imaginat-o atunci când mă întrebam cum va fi primul contact cu Egiptul. În niciun caz nu m-aș fi gândit că vom penetra nori groși, albicioși, cu forme dintre cele mai diverse și că voi experimenta deasupra muntelui golaș al Sinaiului cele mai violente turbulențe din viața mea.
Când și cum învățăm să privim din nou
❌ Mi-am imaginat întâlnirea cu un Egipt deșertic și canicular. Am fost întâmpinat de Delta Nilului ireal de verde, de selenarul Munte Sinai zimțat ca Făgărașii văzuți din Porumbacu de Jos și de o ploaie torențială cu descărcări electrice care a inundat plaje și a estompat culoarea roșiatică a munților.
❌ Mi-am imaginat întâlnirea cu un Egipt cu istorie multimilenară, cu temple și piramide conturate pe întinderile nesfârșite de nisip și am aterizat într-un ținut modern, paradis pentru vilegiaturiștii de pretutindeni, în care cea mai veche clădire din Sharm el Sheikh datează din anii ’60 ai secolului trecut.
❌ Mi-am imaginat întâlnirea cu un Egipt lovit de un soare necruțător, gata să pârjolească orice în cale și am primit în schimb un apus ireal, care a înroșit inclusiv aerul și care a transformat Planeta Albastră în Planeta Roșie, într-un improbabil schimb de experiențe interplanetar.
❌ Mi-am imaginat întâlnirea cu un Egipt supraaglomerat și cu un trafic oribil, în care nu există nicio regulă și în care toate mașinile poartă cicatricile micilor răfuieli din trafic. Ce-am găsit? Autostrăzi cu 4-5 benzi pe sens aproape necirculate, bolizi nou-nouți și șoferi care respectă măcar o parte din regulile de circulație. În sensurile giratorii, nu, acolo se intră în ordinea gabaritului 😉. În locul marilor aglomerări urbane, am găsit sate răzlețe de beduini, aruncate de-a valma în mijlocul pustietății, care adăpostesc doar câteva suflete (mai puține de oameni și mai multe de măgari sau capre).
❌ Mi-am imaginat întâlnirea cu un Egipt strict, cu reguli draconice în ceea ce privește consumul de alcool, cu bărbați îmbrăcați în djalabă și femei infofolite în burka. M-a întâmpinat un alt fel de Egipt, relativ liberal, beneficiar al unui „islam cu față umană”, unde paharele de tărie și sticlele de bere sunt oferite cu dărnicie și unde îmbrăcămintea localnicilor nu diferă atât de radical de cea a europenilor. În Dahab este chiar un paradis hippiot, cu figura lui Bob Marley expusă mai frecvent decât cea a președintelui el-Sisi.
❌ Mi-am imaginat întâlnirea cu un Egipt islamic, beneficiar al unor moschei înalte și impunătoare, cu minarete atent lucrate, vechi de aproape o mie de ani. Și m-am trezit într-un cuib al creștinismului timpuriu, într-un muzeu cu icoane pictate în stil bizantin, loc de închinăciune pentru cele trei mari religii monoteiste, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai.
Acesta a fost doar începutul unei povești în care am fost constant „pedepsit” pentru că mi-am construit în minte imaginea unei țări, a unor pământuri, doar din frânturi de informații sau generalizându-le pe cele deja cunoscute.
Morala?
Mergând pe același palier cu Povestea Alinei din Vietnam, morala este să călătorim în fiecare destinație cu toate simțurile ascuțite la maxim și cu prejudecățile aplatizate la minim. Doar așa avem o șansă să înțelegem o destinație în toată complexitatea ei și să ne ajustăm prejudecățile cu care pornim la drum.
📌 Niciodată nu primim o destinație ca pe o coală albă, imaculată, gata să își scrie singură povestea. Întotdeauna coala este deja plină de mâzgălituri. Important este să avem la noi o gumă și-un creion și să avem tăria să ștergem acolo unde am greșit și să completăm cu informațiile juste.
După o morală, îmi permit și-un sfat: lăsați Egiptul în particular, și orice destinație în general, să vă surprindă și să vă scoată din spațiul de confort. Să vă asalteze mai degrabă cu întrebări decât cu răspunsuri.
Notă: Rândurile de mai sus nu vor să sugereze că modul în care mi-am imaginat întâlnirea cu Egiptul a fost greșit sau paralel cu realitatea. Doar că împreună cu Egiptul clasic, din imaginarul colectiv, mai coexistă sute de alte fațete ale acestei inepuizabile țări, care abia așteaptă să fie descoperite. Ești pregătit să descoperi Egiptul tău?
Acest articol a făcut parte din seria editorială „Go Far. Come Closer”, publicată zilnic între 22 septembrie și 31 decembrie 2025. Timp de 101 zile, am scris zi de zi despre 14 destinații, explorate prin povești, itinerarii, artă, gastronomie, cărți și reflecții: Thailanda · Islanda · Japonia · Coreea de Sud · Egipt · New York · Madeira · Peru · China · Veni Vidi Vini · Republica Dominicană · Bali · Argentina · Vietnam.
Seria a fost gândită ca un jurnal de călătorie extins, în care fiecare săptămână a devenit un dosar în sine. Textele au fost semnate de cinci voci diferite (Alina Deak, Diana Cosmin, Oana Vasiliu, Liv Tane și Andreea Ionescu), la care s-au adăugat, în anumite ediții, invitați speciali, toți uniți de același fir: „atunci când pleci departe, te întorci mai aproape de ceea ce contează”.
Resurse de la Free Spirit Travel
Dacă ești pregătit să descoperi mai multe, aruncă un ochi peste itinerariile pe care le-am pregătit în Egipt.
Poate te inspiră pentru următoarea ta călătorie.
Despre autor
Pe fișa postului scrie „Senior Tourism Consultant la Free Spirit Travel”. Dar Alexandru Voinescu zice simplu: „agent de turism”. Pentru că, înainte de titulaturi, a fost și va rămâne mereu călător: cu sau fără bagaj, cu sau fără destinație exactă. Cu el, planificarea unei călătorii se simte ca o conversație între prieteni care îți știu ritmul și gusturile.
Egipt, capitol cu capitol
Articolele din Dosarul Egipt spun povestea destinației prin experiențe trăite, idei de drum și repere culturale.
Abonează-te la newsletter
Este pentru cei care-și construiesc vacanțele, nu le iau de pe raft. Un email sâmbăta dimineața. Patru rubrici lunare, scrise de Alina Deak, Alexandru Voinescu și consultanții Free Spirit Travel. Fără oferte, fără zgomot, fără emailuri care să îți umple inboxul.