Andreea Ionescu
Ce căutăm atunci când călătorim? (ziua 6/101)
În Go Far. Come Closer., duminica este dedicată reflecției. Andreea Ionescu scrie despre locurile care ne mișcă, ne schimbă și ne apropie puțin de Acasă.
Drumurile până Acasă
Pe Acasă îl asociezi, de obicei, cu tabăra ta de bază. Vizuina, culcușul, castelul tău fortificat. Pentru călătorul de destinație contemplativă, zicala latină se poate răsturna în „Acasă e acolo unde e bine”. Sigur, asta presupune o formă de curiozitate, de explorare, de adaptare, pentru că nimeni nu îți va oferi exact ce programezi tu.
Când ești deschis la explorarea asta, nu mai contează că nu știu ce hotel nu are nu știu ce pat, fiindcă poți dormi pe jos (am făcut-o în India, când am fost să îl întâlnesc pe Dalai Lama în Sikkim). Te poți mulțumi, la propriu, cu dieta severă pe care ți-o oferă șamanul din jungla amazoniană fără să chițăi că nu ai cotletul tău cu cartofi prăjiți. Și poți deschide larg, larg ochii minții, ca să vezi dincolo de ceea ce este văzut.
Să predai controlul, să lași circumstanțele, întâmplarea, universul să închidă și să deschidă uși pe care nu ai nicio pretenție că le stăpânești, ca să îți dai voie să fii surprins.
Destinațiile de acest fel devin un fel de pelerinaje în care, smerit și recunoscător, primești daruri. Ai atenția și discernământul să le distingi, pentru că vin, cumva, pe o linie laterală, tangentă la experiența centrală. Iar dacă ai aplecarea spre contemplare, poți să-ți spui „aici trebuie să mai stau o zi” fără să știi de ce, doar asculți șoapta aceea interioară care îți spune că locul, oamenii, situația conțin un cadou nevăzut.
Nerăbdarea este înlocuită de o liniște fără cerințe și, când te-ai așezat, totul se limpezește. Apar mesajele, apar mesagerii. Apar citirile alternative ale unui loc.
Du-te acolo!
În felul ăsta, devii autorul unui quest, al unei explorări care funcționează în două planuri – cel exterior și cel interior. Dar devii și personajul principal al acestei călătorii inedite. Devii subiectul unui alt fel de învățare, care este directă, prin absorbție, prin emoție, nu prin rațiune și concepte. Te lași în voia unei forme ciudate de dor, care te strigă să te duci în Creta, în Anzi, în Malta, în Mesopotamia, în Egipt sau la Etna. O năzuință tulbure, organică, fără nicio logică îți spune: Du-te acolo!
Dacă înveți să asculți chemarea asta intuitivă și o cuplezi cu capacitatea de a încetini, de a privi, de a asculta fără niciun program cu bife și fără ore de venire și plecare, ai șansa să se ridice un colțișor de cortină și să ți se arate o altă față, mai profundă, a experienței. Și acea față are legătură cu tine, cel autentic, real, interior, nu cu personajul construit social pentru ceea ce etichetăm drept succes.
Unele locuri tulbură tare, altele te înalță. Unele vin cu o senzație de libertate și bucurie incomparabilă cu orice. Altele, cu mesaje vechi, care așteptau să vii ca să le despachetezi: nici nu are importanță dacă erau în tine sau erau în locul unde ai ajuns. Și toate, absolut toate, vin ca niște bucățele care te întregesc, pe tine și Adevărul pe care, de fapt, îl cauți, deghizat în călător. Când, în esența ta reală, ești ucenicul vrăjitor, exact ca în „Alchimistul” lui Paolo Coelho.
Bucățile de Acasă
Și, fie că stai la poalele Sfinxului din Bucegi sau între labele Leului din Cairo, locul te declanșează într-un fel neînțeles, care nu poate fi pătruns, ci doar experimentat. De la marile catedrale ale naturii până la locuri mai vechi sau mai noi amprentate de cunoașterea umană, Planeta se desfășoară ca o rețea nevăzută de puncte de lumină, prin care treci, te oprești, absorbi și pleci mai departe.
Ceilalți te întreabă „Dar ce ai căutat în sud-vestul Irlandei?” și nu ai un cuvânt să explici de ce ai urcat pe dealuri, ai sărit garduri și ai intrat pe proprietățile oamenilor doar pentru un cerc de cinci pietre. Dar știi exact, și nu poți spune mai departe, ce ți-au șoptit cele cinci pietre solitare dintr-un mijloc de câmp, lângă un țărm de mare în care se bălăcesc, grăsune, focile și vântul care apleacă iarba verde ca și energia Insulei de Smarald.
Planeta întreagă este ținutul lui Oz, iar cu ochelarii magici ai Sufletului poți învăța să recitești o geografie care are straturi după straturi de înțeles. Ești Acasă, ca să ai de unde să te întorci la acel Acasă convențional, să îți speli hainele și apoi să pleci să mai cauți o bucată din Acasă. Acel Acasă pe care îl reconstruiești dintr-o puzderie de fragmente și îl depozitezi ca un hârciog, în inimă.
Dacă vrei să înveți să faci asta,
vino cu mine în următorul quest.
🎧 Go Far. Come Closer. se și ascultă.
Dacă întrebarea asta ți-a rămas în minte, continuă conversația cu Andreea în podcastul Go Far. Come Closer.
Acest articol face parte din Sezonul 2 al seriei editoriale „Go Far. Come Closer”, publicată zilnic între 22 septembrie și 31 decembrie 2026. Timp de 101 zile, vom scrie zi de zi despre 13 destinații, explorate prin povești, itinerarii, obiective, gastronomie, cărți și reflecții: Uzbekistan · Taiwan · Maroc · Malaezia · Creta · Mauritius · Istanbul · Boston · Țările Baltice · Singapore · Okinawa · Sri Lanka · Hong Kong.
Seria este gândită ca un jurnal de călătorie extins, în care fiecare săptămână va deveni un dosar în sine. Textele sunt semnate de cinci voci diferite (Alina Deak, Oana Vasiliu, Alexandru Voinescu, Liv Tane și Andreea Ionescu), la care se adăugă, în anumite ediții, invitați speciali, toți uniți de același fir: „atunci când pleci departe, te întorci mai aproape de ceea ce contează”.
Despre autoare
Andreea Ionescu este facilitator, coach, trainer, consultant de management, comunicare și leadership, dar pentru noi este unul dintre acei oameni care știu să armonizeze cultura, educația și experiența și să îți deschidă ușa spre spiritualitate, blând și fără judecată. Ne leagă de Andreea o relație lungă: a fost alături de noi încă de la început, fiind principalul nostru sfătuitor și un mare susținător. Firește că și Andreea este o mare călătoare, un căutător spiritual care a studiat cu şamani de pe trei continente și în ultimii 15 ani organizează anual cel puțin o călătorie: în Nepal, în mănăstirile budiste, în Peru, în jungla amazoniană, în Egipt sau Turcia, în locuri în care a descoperit o energie aparte care poate să ne ajute să înțelegem relația vie și directă cu forțele naturii. Andreea scrie pe blogul personal Pisicka’s Book of Life și, dacă vreți să-i vedeți privirea caldă și să-i ascultați vocea care vă introduce în meditație, are o serie de ateliere și evenimente la Fundația Calea Victoriei, unde este lector.
Ultimele articole Go Far. Come Closer
Povești de drum, itinerarii, informații utile, dosare de destinație și reflecții despre felul în care înțelegem mai bine lumea prin călătorie.
Intră în Sezonul 2
Te poți alătura Go Far. Come Closer. în orice moment al celor 101 de zile. Vei primi edițiile noi direct în inbox, iar pe cele publicate deja le poți citi pe site.