Mauritius este o frumoasa insula tropicala din largul coastei de est a Madagascarului, in mijlocul Oceanului Indian, cu capitala la Port Louis. I se mai spune si „Insula paradis a curcubeului”, datorita bogatei sale diversitati culturale si amestecului pasnic de religii.
Mauritius nu are o limba oficiala, dar majoritatea populatiei poate conversa in franceza si engleza, creola fiind limba curenta utilizata intre localnici. Mauritius face parte dintre insulele Mascarene, care includ insula Reunion si Rodrigues. Rodrigues, insa, este un teritoriu al Mauritiusului.
Patrimoniul cultural mauritian
Populatia din Mauritius numara aproximativ 1,26 milioane cetateni, fiind una eterogena, formata din 68% indo-mauritieni (de origine indiana), 27% creoli (cu descendenta mixta, africana si europeana), 3% chino-mauritieni si altii (de obicei, de origine europeana). Speranta de viata in Mauritius este, in medie, de 73 de ani, destul de ridicata in randul tarilor in curs de dezvoltare.
In ciuda faptului ca este o tara laica, cei mai multi mauritieni recunosc faptul ca religia este o parte importanta a identitatii lor. Cel mai frecvent intalnita religie este hinduismul, urmata de crestinism si de islamism. Exista si o minoritate budhista. Multe sarbatori legale sunt atribuite festivalurilor religioase, cum ar fi Eid, Diwali, Craciunul si Anul Nou Chinezesc. Acest frumos amestec de culturi si credinte religioase se reflecta si in gastronomia insulei.
Muzica traditionala din Mauritius este unica si se numeste Séga. Este considerata muzica nationala, nu este revendicata de niciun grup etnic sau cultural si este iubita de toata lumea, fiind ritmata si plina de viata. A fost adusa de sclavii africani, care-si domoleau tristetea si traiul prost ascultand-o. De aceea Sega este aproape intotdeauna cantata in limba creola.
Sunt folosite doar 3 instrumente pentru crearea acestei muzici: ravanna, maravanna si trianglul. Ravana este un instrument asemanator tamburinei, folosit pentru a da ritmicitatea. Este facuta din piele de capra. Maravanna este o un instrument cu clopotei, iar trianglul este o bucata de tija metalica modelata in forma unui triunghi.
Interesant este faptul ca si dansul specific acestei muzici este denumit, de asemenea, Séga.Principalele miscari sunt balansarea de pe un picior pe celalalt si rotirea soldurilor, de obicei simultan, iar dansul are rangul de arta pe care doar putini o pot stapani cu adevarat.„Seggae” este un alt tip de muzica mauritiana, care a devenit foarte populara pe insula, fiind un amestec de reggae, Séga si ritmuri indiene.
Pasarea Dodo
Povestea spune ca in jurul anilor 1000 d.Hr. arabii navigau si faceau comert de-a lungul coastei africane, ajungand tocmai pana in sud, spre Mozambic si Insulele Comore. S-au oprit, probabil, si in Mauritius, cu toate ca nu exista nici o mentiune despre aceasta insula in hartile lor timpurii. Portughezii au ocolit Capul Bunei Sperante in 1488, devenind, astfel, primii europeni care au navigat, in mod oficial, in apele Oceanului Indian.
Olandezii s-au stabilit in Mauritius in 1634 si au construit un fort in apropierea locului unde au debarcat initial. Pentru a face loc unor culturi de import, precum trestia de zahar, orezul, tutunul, indigoul, legumele si citricele, padurile au fost defrisate si s-a plantat la baza muntilor. Efectivele umane din Mauritius au crescut exponential in acea perioada, pe insula asezandu-se marinari, invalizi, condamnati si sclavi. Cei din urma, au fost nevoiti sa isi gaseasca surse de hrana si au avansat inspre interiorul insulei, pentru a se putea auto-gestiona. Astfel, fauna si flora insulei au avut de suferit. Inclusiv pasarea Dodo.
Cum aratau pasarile Dodo
Dodo erau pasari mari, apartinand unei specii necunoscute, care traiau numai pe insula Mauritius. In prezent, se stie ca Dodo ar fi fost o ruda indepartata a porumbeilor asiatici. Pasarile Dodo atingeau pana la un metru inaltime si cantareau aproximativ 20 kilograme dezvoltandu-se in Mauritius timp de milioane de ani si evoluand catre pasari adaptate sa traiasca pe o insula nelocuita de oameni. Pasarea era voluminoasa, lenta, cu aripi scurte, care nu ii permiteau sa zboare. Fiindca, de fapt, nu avea nevoie sa zboare.
Insemnarile si desenele infatisand pasari Dodo le descriu ca fiind acoperite de penaj gri pufos, ceva mai albicios spre coada. Aveau labele de culoare galbena, scurte si indoite, cu patru degete. Capul era de culoare gri deschis iar ciocul era curbat la varf. Din descrieri reiese ca Dodo era o pasare greoaie, devenind, astfel, o tinta usoara pentru pradatori. Despre carnea ei se spune ca ar fi fost delicioasa – fapt ce ce i-a grabit disparitia.
Extinctia pasarilor Dodo
Avand aripile scurte si corpul greoi, pasarile Dodo nu au putut sa zboare sau sa fuga din fata pericolului, devenind, in consecinta, o prada foarte usoara. Inainte de sosirea colonistilor pe insula, Pasarile Dodo nici macar nu aveau vreun soi de experienta legata de pradatori. Erau creaturi pasive chiar si atunci cand oamenii se apropiau de ele. Lipsite de temeri si cu o naivitate copilareasca, Dodo au salutat primii colonisti olandezi in 1598.
Consumul de carne de pasare Dodo a devenit, in scurt timp, comun si foarte apreciat de catre cei care traiau pe insula. Cu toate acestea, oamenii nu erau singurii lor inamici. Sobolanii si maimutele, sositi si ei pe vapoarele colonistilor, au devenit o amenintare pentru ouale si puii de Dodo.
Ultimele inscrisuri care consemneaza observarea unei pasari Dodo sunt dosarele de vanatoare ale lui Isaac Johannes Lamotius, in 1688. In urma analizei statistice a acestor consemnari, Roberts si Solow ofera o noua data estimativa a extinctiei – 1693.
Cu toate ca, inca din secolul al XVII-lea este consemnat faptul ca pasarile Dodo erau din ce in ce mai putine, disparitia lor nu a fost recunoscuta decat in secolul al XIX-lea. Acest lucru se datoreaza, in parte, faptului ca, din motive religioase, disparitia nu era considerata posibila si pe de alta parte, pentru ca multi oameni de stiinta s-au indoit ca Dodo ar fi existat vreodata.
Parea o creatura mult prea ciudata si multi au considerat ca este doar un mit.
